|
Farmacologia antiinflamatoarelor nesteroidiene
Corina Ionescu, U.M.F. “I.Haþieganu”, Cluj-Napoca, Fac.de Farmacie, Catedra de Biochimie
M.Nanulescu, U.M.F. “I.Haþieganu”, Cluj-Napoca, Clinica Pediatrie III
Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt folosite ca medicaþie de elecþie în terapia diferitelor afecþiuni inflamatorii, cu toate cã efectul antiinflamator al acestei clase de medicamente este de intensitate moderatã (în comparaþie cu glucocorticoizii, care au efect intens). Aceastã medicaþie realizeazã însã beneficii terapeutice la majoritatea indicilor clinici ai inflamaþiei, durerea ºi inflamaþia articularã fiind atenuate încã din primele zile de tratament. Sunt indicate în principal, în boli reumatice, ameliorând fenomenele inflamatorii congestiv-exsudative, fãrã a influenþa însã fenomenele proliferative ( 8,11). Potenþa diferiþilor reprezentanþi ai acestei clase diferã în funcþie de substanþã þi de modelul de inflamaþie. Printre cele mai eficace se situeazã diclofenac, indometacin, naproxen, acid flufenamic, fenilbutazona. In afecþiunile reumatice cronice - cum este de ex. artrita reumatoidã juvenilã aceþti compuþi reprezintã o medicaþie simptomaticã, rapid eficace în atenuarea durerii, a inflamaþiei articulaþiilor precum ºi în ameliorarea funcþionalitãþii acestora ( 8,11).
Limitarea inflamaþiei, calmarea durerii precum ºi scãderea febrei sunt atribuite unui mecanism biochimic comun - diminuarea sintezei de prostaglandine, intervenþia exercitându-se asupra unei etape precoce a activitãþii sistemului enzimatic prostaglandin-sintetazic. Este inhibatã ciclooxigenaza, enzima care catalizeazã ciclizarea oxidativã a acidului arachidonic, cu formare consecutivã de endoperoxizi ciclici, precursori ai prostaglandinelor. Calea paralelã - cea a lipooxigenazei - nu este influenþatã. Inhibarea enzimei are loc de regulã, printr-un mecanism competitiv, între compusul antiinflamator si acidul arachidonic (8,11,13).
Prostaglandinele sunt substanþe tisulare active cu rol important în patogenia biochimicã a procesului inflamator. Se presupune cã antiinflamatoarele nesteroidiene împiedicã fenomenele congestiv-exudative ale inflamaþiei, tocmai datoritã interferãrii procesului de biosintezã al acestora. De regulã, efectul antiinflamator creºte proporþional cu capacitatea de inhibiþie a ciclooxigenazei. Sensibilitatea diferitã a acesteia manifestatã la nivelul diferitelor þesuturi (atribuitã prezenþei izoenzimelor) explicã diferenþa intensitãþii efectelor analgezic, antipiretic ºi antiinflamator pentru diferiþii compuºi folosiþi terapeutic (8,11). Astfel paracetamolul ºi fenacetina manifestã un efect antiinflamator slab, datoritã inhibãrii mai puþin ample asupra sintezei prostaglandinelor la nivel periferic, în schimb, acestea au efect analgezic central þi antipiretic puternic, fiind active pe enzima din creier. În plus, ca urmare a inhibãrii ciclooxigenazei se mai înregistreazã un beneficiu terapeutic, þi anume, se împiedicã formarea de peroxizi intermediari, radicali liberi þi alte specii reactive ale oxigenului, binecunoscute a fi implicate în patogenia biochimicã a inflamaþiei.
Un alt mecanism important pentru efectul antiinflamator constã în inhibarea activãrii neutrofilelor de cãtre stimulii inflamatori, probabil prin intervenþie precoce, asupra cuplãrii
stimul-rãspuns (11).
Importante pentru efectul antiinflamator sunt ºi interferarea formãrii, eliberãrii þi acþiunii diferiþilor mediatori chimici ai inflamaþiei (îndeosebi a sistemului kalicreinei) sau inhibarea sintezei glicozaminoglicanului din compoziþia colagenului (11).
O serie de antiinflamatoare nesteroidiene ca, aspirina, fenilbutazona, indometacin, fenoprofen manifestã þi acþiune inhibitorie la nivelul funcþiilor plachetare, având astfel proprietãþi antitrombotice, mai ales la nivel arterial. Aceastã acþiune antiagregant plachetarã este utilã pentru profilaxia trombozelor arteriale (8,11).
Efecte adverse
Analgezicele antipiretice ºi antiinflamatoare provoacã frecvent fenomene de iritaþie gastricã þi tulburãri dispeptice ( 4,7,14 ). Medicamentul cu cel mai mare risc în aceastã privinþã este fenilbutazona ( 4,8,11 ). Studii in vivo indicã urmãtoarea ordine crescutã a potenþialului ulcerigen: sulindac, fenbrufen (bine tolerate), indometacin, naproxem, piroxicam (cu risc ulcerogen mare). Riscul ulcerogen face ca antiinflamatoarele nesteroidiene sã fie absolut contraindicate la bolnavii cu ulcer activ. Printre mãsurile de precauþie se recomandã: asocierea de ranitidinã sau cimetidinã în doze profilactice; administrarea de misoprostol, un analog al PGE1 (atât profilactic cât ºi curativ) ºi, mai recent, ºi cu multiple avantaje, administrarea de preparate în complecºi cu ciclodextrine ( 1,2, 3,4,6,8,10,11,15 ).
Antiinflamatoarele nesteroidiene au efecte adverse þi la nivelul rinichiului, tratamentul îndelungat þi în doze mari, provocând uneori leziuni renale, de tipul nefropatiei interstitiale. Afectarea renalã este atribuitã tot inhibãrii ciclooxigenazei, cunoscut fiind rolul prostaglandinelor în controlul circulaþiei renale ca ºi în producþia de reninã þi aldosteron ( 10,11 ).
În sfârºit, un fenomen comun pentru antiinflamatoarele inhibitoare ale sintezei de prostaglandine îl constituie reacþiile de tip anafilactoid, sindrom mai frecvent la adulþi, îndeosebi la bolnavii astmatici ºi la alergici, în general (8,11).
Acþiune terapeuticã
Aspirina. In doze mari are efect antiinflamator, cu bune rezultate în reumatismul poliarticular acut ºi artrita reumatoidã juvenilã , prin diminuarea fenomenelor inflamatorii, durerii ºi febrei, atenuarea inflamaþiei articulare ºi întârzierea dezvoltãrii deformaþiilor. Relativ recent introdus în terapeuticã, cu potenþã mai mare decât aspirina ca antiinflamator ºi analgezic, este un derivat fluorurat al acesteia, diflunisalul. Prezintã avantajul administrãrii in doze mai mici þi la intervale de timp mai mari. (aspirina: 4g/zi, fracþionat, la interval de 6 ore; diflunisalul: 1g/zi, fracþionat la interval de 12 ore ). Fenacetina, paracetamolul, aminofenazona sunt aproape lipsite de efect antiinflamator ºi se folosesc limitat pentru terapia de duratã din cauza toxicitãþii lor relativ mari însoþitã de riscul apariþiei unor efecte adverse grave.
Fenilbutazona, capul de serie al unei grupe de antiinflamatoare nesteroidiene foarte eficace
( derivaþi de pirazolidin -3,5-dionã) este superioarã ca efect antiinflamator aspirinei, dar inferioarã indometacinului.Se preferã administrarea oralã, concentraþia plasmaticã maximã fiind atinsã dupã 1-2 ore, în timp ce, în cazul injectãrii i.m. aceasta se atinge abia dupã 6-10 ore, datoritã legãrii locale de proteine. Cu o gamã mai largã de indicaþii ca antiinflamatoare ºi cu o tolerabilitate ceva mai bunã existã analogici structurali þi farmacologici ai fenilbutazonei, de tipul : oxifenbutazona, kebuzona ºi clofezona.
Printre primele locuri între medicamentele antiinflamatoare, cu acþiune marcatã în artrita reumatoidã juvenilã, precum ºi în alte boli reumatice inflamatorii, se înscrie indometacinul. Datoritã frecvenþei reacþiilor adverse pe care le provoacã la 10-45% din pacienþi, se recomandã uneori un analog cu structurã indenicã al acestuia, þi anume, sulindacul, ceva mai bine suportat, deºi are un potenþial antiinflamator cu 50% mai mic decît al indometacinului. Cu efecte antiinflamatorii (ºi antipiretice) marcate, având potenþã superioarã indometacinului se înscriu derivaþii din grupa acizilor arilalifatici: ketopofenul, fenoprofenul, naproxenul, carprofenul, diclofenacul. Reacþiile adverse sunt cele obiºnuite pentru antiinflamatoarele nesteroidiene.
Dintr-o altã clasã structuralã, cea a oxicamilor, se remarcã piroxicamul, cu proprietãþi antiinflamatoare marcate ºi cu avantajul unui timp de înjumãtãþire mediu de 48 ore, ceea ce permite administrarea unei singure doze pe zi. În plus, este ºi relativ bine tolerat. Cu aceleaºi avantaje se înscrie ºi tenoxicamul ( 2,4,6,8,11,15 ).
Interacþiuni medicamentoase
Întrucât antiinflamatoarele nesteroidiene ( AINS ) se recomandã pentru bolnavii cronici care necesitã þi alte medicamente posibilitatea apariþiei unor interacþiuni cu modificarea proprietãþilor farmacocinetice este practic enormã. Cele mai frecvente interacþiuni medicamentoase sunt prezentate în tabelul 1.
Tabel I. Interacþiuni medicamentoase ale antiinflamatoarelor nesteroidiene
asocierea medicamentoasã
|
efect
|
anticoagulante
|
amplificarea efectului anticoagulant
|
diuretice
|
reducerea efectului diuretic
|
antihipertensive
|
reducerea efectului hipotensor (probabil prin inhibarea prostaglandinelor renale si a celor vasculare, crescând vasoconstricþia)
|
anticonvulsivante
|
inhibarea metabolizãrii, cu creþterea consecutivã a concentraþiei plasmatice si a riscului toxic
|
hipoglicemiante
|
amplificarea efectului hipoglicemiant
|
compuºi cu litiu
|
inhibarea excreþiei renale a litiului, creºterea consecutivã a concentraþiei serice si a riscului toxic
|
Desigur cã în toate situaþiile mai sus expuse se va recomanda evitarea utilizãrii AINS, dacã este posibil, iar dacã asocierea este absolut necesarã se impune monitorizarea concentraþiilor plasmatice ºi ajustarea dozelor.
Cercetãri personale
Premize
In ultimii 20 de ani, ciclodextrinele sunt tot mai mult folosite în formulãri farmaceutice, fie pentru complexare, fie ca aditivi ( 1, 3). Complexarea cu ciclodextrine poate avea urmãtoarele rezultate:
Optimizarea calitãþii formei solide orale prin: 1) mascarea gustului þi mirosului neplãcut al unor substanþe medicamentoase ; 2) posibilitatea asocierii în aceeaºi formulã terapeuticã a unor compuºi incompatibili ; 3) uniformizarea conþinutului tabletelor cu doze mici de substanþã medicamentoasã prin tabletarea compuºilor microcristalini ; 4) obtinerea unor tablete cu propietãþi mecanice acceptabile ( 1,3,5 ).
Creþterea stabilitãþii fizice ºi chimice. Prin complexare, creºte stabilitatea unor componente active volatile, asigurând protecþie faþã de diferiþi antioxidanþi. Prin complexare sunt scãzute considerabil vitezele de descompunere, polimerizare ºi a reacþiilor autocatalitice ºi se reduce sensibilitatea la luminã, creþte stabilitatea termicã. Este posibilã prepararea de soluþii apoase stabile ale unor substanþe medicamentoase solubile în apã, fãrã folosirea de solvenþi organici.( 1,3,5).
Creþterea biodisponibilitãþii substanþelor medicamentoase cu reducerea efectelor secundare. Prin complexare creþte solubilitatea în apã þi viteza dizolvãrii substanþelor medicamentoase puþin sau greu solubile. Ca ºi consecinþã directã, în urma complexãrii, dupã administrarea oralã se ating nivele plasmatice crescute, ceea ce permire reducerea dozelor. Complexarea cu ciclodextrine optimizeazã adsorbþia percutanã, rectalã þi oftalmicã. Aceste proprietãþi reduc efectele secundare,
cum ar fi, iritaþiile locale sau reacþiile hemolitice ( 1,3 )
Am efectuat un screening farmacodinamic orientativ privind acþiunea antiinflamatoare a complexului diclofenac-sodic/b-ciclodextrinã .
In acest scop s-a produs edem al piciorului de ºobolan prin injectare de kaolin. S-a urmãrit acþiunea substanþei antiinflamatoare, prin mãsurarea pletismometricã a dimensiunilor piciorului edematiat (metoda Brittle-Aroy).
Studiul a fost efectuat pe 3 loturi: 1) lotul martor - de animale netratate; 2) lotul tratat cu diclofenac ; 3) lotul tratat cu sistemul dinar diclofenac/ b-ciclodextrinã.
La 2 ºi respectiv 4 ore dupã injectarea kaolinului s-a mãsurat din nou volumul labei animalelor. S-a comparat - prin diferenþã- edemul obþinut dupã injectarea suspensiei de kaolin - la 2 þi respectiv, 4 ore- cu volumul iniþial al labei.
Rezultate ºi concluzii
Intensitatea efectului antiinflamator în funcþie de timp al complexului diclofenac/8-ciclodextrinã s-a urmãrit dupã modelul “cineticii de efect”. S-a aplicat varianta unilateralã a testului pe care îl comportã teoria contrastelor.
Rezultatele demonstreazã cã intensitatea efectului antiinflamator determinat de sistemul asociat cu ciclodextrinã este efectiv mai mare decât a diclofenacului neasociat. In tabelul II se observã cã în cazul administrãrii complexului diclofenac/8-ciclodextrinã efectul de reducere al inflamaþiei este mai puternic, de aprox. 2 ºi respectiv,3x comparativ cu cel al diclofenacului administrat ca atare.
Tabel II. Efectul antiinflamator comparativ al diclofenacului ºi complexului acestuia cu 8- ciclodextrina
 |
Volumul membrului inferior (ml)
|
|
Substanþa administratã
|
Doza
(mg/kg corp)
|
Inainte de
substanþã
|
Dupã administrarea
substanþei la :
2 ore 4 ore
|
Lot 1.
|
martor
|
-
|
0,915
|
0,429
|
0,338
|
Lot 2.
|
DCF-Na
|
38
|
0,745
|
0,198
|
0,302
|
Lot 3.
|
DCF-Na+8-CD
|
38
|
0,807
|
0,097
|
0,132
|
Coeficientul de corelaþie între martor ºi diclofenac-sodiu (DCF-Na) : r = 0,95
Coeficientul de corelaþie între diclofenac-sodiu ºi diclofenac-sodiu/8-ciclodextrinã: r=0,99
In concluzie, studiul nostru dovedeºte eficienþa crescutã a antiinflamatoarelor nesteroidiene incluse în ciclodextrine. In plus aceastã asociere are ºi alte avantaje: stabilitate chimicã ºi fotochimicã, toleranþã gastricã superioarã, creºterea vitezei de dizolvare, ceea ce amelioreazã biodisponibilitatea ºi determinã un efect terapeutic mai rapid.
Bibliografie:
1. Acerbi D., ºi colab., “Biopharmaceutical optimization of b-cyclodextin inclusionc compounds”, Drug.Investig., 1990, 2 (Suppl.4), p.29-36
2.Bahamode B.L.A, Saavedra C.H., “Comparison of the analgesic and antiinflamatory effects of Diclofenac versus Piroxicam in anckle sprain pacients”, J.of Int.Med.Res, 1990, 18, p.104-111
3. Duchene D.,”Cyclodextrins,their value in pharmaceutical technology”,Drug Develop.and Ind.Pharm., 1986, 12, p.2193-2216
4. Huskisson C., “Four commonly prescribed NSAIDs for rheumathoid artrithis”, Eur.J.of Rheum.,1991, 11 (2), p.8-12
5.Kyoko K, Fujimura M., “ Inclusion compounds / Interaction of b-cyclodextrins in pharmaceuticals / Solubilization and stabilizing effects on different NSAIDs”, Jakugaki Zasshi, 1992, 92, p.32-36
6..Mulder P., ”Comparison of the protective effects of roxatidine and misoprostol on diclofenac gastroduodenal pathology”, Arzneimittel-Forschung, 1994, 44(10), p.1127-1129
7. Okada Y., “ Serious adverse effects induced by simultaneous administration of two nonsteroidal antiinflamatory drugs”, Southern Medical Journal,1993, 86 (11), p.1266-1268
8. Michaela Pitea, Doina Ghiran, Ana Mureºan, Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 1997, p.35-190
9. Riedeman P.J. ºi colab.,” A study to determine the efficacy and safety of tenoxicam versus piroxicam, diclofenac and indomethacin in pacients with osteoartrithis: a meta-analysis.”,J.of Rheum., 1994, 29(12), p.2095-2103
10. M.A. Rizach, Handbook of adverse drug interactions, New York,1997, p.253-2585
11.V.Stroescu, Bazele farmacologice ale practicii medicale, Ed. Medicalã, Bucureþti, 1998, p.1003-1364.
12.Varolli Lucilla ºi colab., ” Nonsteroidal antiinflamatory agents”, Pharmazie, 1990, 45 (H7), p.488-490
13.Vignan E., “ In vitro effect of NSAIDs on proteoglycanase and collagenase activity in human osteoartrithic cartillage”.Artrithis and Reumatism, 1991, 34 (10), p.1332-1334
14.Wallace J.L. ºi colab.,” A diclofenac derivative without ulcerogenic properties”., Eur.J.of Pharmacol., 1994, 257(3), p.249-255
15. xxx British National Formulary, Br.Med.Assoc.and Royal Pharm.Soc.of G.B.,1994, 27, p.363-371
|